By Justiție sau formalitate? Dosarul mitei de 3 milioane de euro dintre RCS&RDS și fostul președinte al LPF, Dumitru Dragomir, se îndreaptă spre un final previzibil, dar controversat: încetarea procesului penal ca urmare a intervenției prescripției. Alături de Dragomir, și Ioan Bendei, fostul acționar RCS&RDS, ar putea scăpa de răspunderea penală în contextul unui cadru legislativ devenit tot mai permisiv cu infracțiunile de corupție.
Cronologia unui dosar greu: bani, fotbal și putere
Dosarul în care Dumitru „Mitică” Dragomir este acuzat că a primit o mită de 3 milioane de euro de la RCS&RDS între 2009 și 2011 a fost deschis abia în 2017, la șase ani după ce faptele ar fi fost săvârșite. În 2019, Tribunalul București a pronunțat o condamnare de 4 ani de închisoare pentru fostul șef al Ligii Profesioniste de Fotbal, iar alături de el au fost trimiși în judecată și fiul său, Bogdan Dragomir, precum și Ioan Bendei.
Dar în noiembrie 2021, apelul a schimbat radical soarta cauzei: hotărârea pe fond a fost anulată și procesul a fost trimis spre rejudecare. Motivul? Incompetența instanței, care nu putea judeca un avocat suspendat (fiul lui Dragomir) fără ca dosarul să fie în competența unei curți de apel. Totul a fost reluat abia în decembrie 2023, întârziere care, pentru apărare, este echivalentă cu un colac de salvare: dosarul este, potrivit apărătorilor, prescris de mult.
Prescripția, „arbitru” suprem în justiția penală
Din mai 2022, sistemul judiciar românesc se confruntă cu efectele unei decizii a Curții Constituționale care a pus în mișcare o adevărată „epidemie” de clasări: peste 12.000 de dosare penale au fost închise, ca urmare a modificărilor privind calculul termenelor de prescripție. Așa-numita „mare prescripție” a devenit un nou standard de „justiție” în România.
Dumitru Dragomir pare să fie aproape de a se alătura acestei liste. Cu termenul final al procesului stabilit pe 3 iulie 2025, șansele ca instanța să decidă încetarea procesului penal, pe motiv că faptele sunt prescrise, cresc cu fiecare zi.
Tudorel Toader, avocatul lui Ioan Bendei: „Dosarul trebuia clasat înainte de trimiterea în judecată”
În acest context, avocatul lui Ioan Bendei – nimeni altul decât fostul ministru al Justiției, Tudorel Toader – a ridicat o excepție de neconstituționalitate, contestând legalitatea continuării judecății în condițiile în care prescripția intervenise deja la momentul sesizării instanței. Potrivit lui Toader, Codul de procedură penală permite în mod nejustificat instanțelor să soluționeze acțiuni penale care nu mai au obiect, încălcând astfel principiile legalității, separării funcțiilor judiciare și dreptul la un proces echitabil.
„Deși soluționarea cauzei prin ordonanță de clasare era imperativă, inculpatul continuă să fie parte în proces, cu toate că nu i se mai poate atrage răspunderea penală”, se arată în Încheierea de ședință din 3 aprilie 2025.
Toader mizează pe faptul că această anomalie procedurală va duce la încetarea procesului, fără o sentință de fond. Dacă va reuși, Bendei și Dragomir vor părăsi sala de judecată fără condamnare, protejați de litera (și ambiguitatea) legii.
Consecințele sistemice: când timpul devine cel mai bun avocat
Cazul Dragomir-Bendei este doar unul dintre cele mai mediatizate exemple ale modului în care tergiversarea procedurilor judiciare, în combinație cu modificările legislative și deciziile Curții Constituționale, duc la imposibilitatea tragerii la răspundere penală pentru fapte grave, în special de corupție.
Prescripția a devenit un mecanism legal de exonerare, iar în lipsa unor reforme clare și coerente, dosarele penale se transformă într-un lung maraton procedural, la capătul căruia inculpatul nu mai trebuie să demonstreze nevinovăția, ci doar să reziste timpului.
Un verdict așteptat: 3 iulie 2025 – fluierul final?
Pe 10 iunie 2025 a avut loc ultimul termen de judecată, iar instanța Curții de Apel București a rămas în pronunțare. Soluția pe fond va fi anunțată pe 3 iulie. Dacă excepția invocată de Tudorel Toader va fi admisă, Dumitru Dragomir și Ioan Bendei vor ieși definitiv din acest dosar, fără o condamnare și, poate, fără nicio urmă de responsabilitate juridică.
Până atunci, sistemul judiciar românesc rămâne suspendat între litera legii și spiritul ei – iar opinia publică, tot mai convinsă că, în România, justiția nu are întotdeauna ultimul cuvânt. Timpul da.