By Legea 115/1996 privind declararea și controlul averilor demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a altor persoane cu funcții de conducere este una dintre cele mai importante reglementări care vizează transparența și integritatea în exercitarea funcțiilor publice din România. Scopul ei este simplu: să asigure un mecanism clar prin care averea persoanelor care lucrează în sectorul public poate fi verificată în raport cu veniturile declarate oficial. Prin această lege, se urmărește prevenirea îmbogățirii nejustificate și protejarea interesului public.
Documentul stabilește cine trebuie să completeze declarația de avere, cum se face verificarea și care sunt consecințele în cazul în care informațiile nu sunt corecte sau complete. Legea este un instrument esențial pentru instituțiile care veghează asupra bunei funcționări a administrației și pentru cetățeni, care au dreptul să știe dacă persoanele aflate în poziții de decizie respectă principiile de transparență și onestitate. În peste douăzeci de ani de aplicare, actul normativ a fost modificat și adaptat, dar scopul său de bază a rămas același: protejarea interesului public prin controlul modului în care sunt dobândite și declarate bunurile celor care lucrează în instituțiile statului.
Cine este obligat să depună declarația de avere
Legea 115/1996 stabilește în mod expres categoriile de persoane care trebuie să completeze și să depună declarația de avere. Nu este vorba doar despre politicieni, ci și despre o gamă largă de funcționari publici.
Persoanele obligate includ:
- Președintele României, parlamentarii și membrii Guvernului.
- Magistrații, procurorii și membrii Consiliului Superior al Magistraturii.
- Funcționarii publici, inclusiv cei din administrațiile locale.
- Persoanele cu funcții de conducere în instituții publice autonome sau companii cu capital de stat.
Legea vizează și alte categorii conexe, cum ar fi persoanele care gestionează fonduri publice sau au atribuții de control financiar. Astfel, declarația de avere nu este un simplu formular, ci un instrument prin care se urmărește o transparență reală în cheltuirea banilor publici.
Depunerea se face anual, la instituția în care persoana își desfășoară activitatea. De asemenea, o nouă declarație este necesară la preluarea funcției și la încetarea mandatului. Documentele sunt publice și pot fi consultate de orice cetățean, de regulă prin intermediul site-urilor oficiale ale instituțiilor respective.
Ce conține declarația de avere
Formularul de declarație de avere este standardizat, iar conținutul său este reglementat clar prin lege. Scopul este de a reflecta fidel situația patrimonială a unei persoane la un moment dat.
Declarația trebuie să includă:
- Bunuri imobile: terenuri, case, apartamente, clădiri, indiferent dacă sunt în țară sau în străinătate.
- Bunuri mobile: autoturisme, bijuterii, obiecte de artă sau alte valori care depășesc un anumit prag.
- Active financiare: conturi bancare, acțiuni, obligațiuni, fonduri de investiții.
- Venituri realizate: salarii, pensii, indemnizații, dividende, chirii sau alte surse legale.
- Datorii: credite, împrumuturi, garanții acordate.
Legea impune ca toate aceste informații să fie completate corect și actualizat. Nedeclararea unui bun sau declararea parțială poate atrage răspunderea juridică.
Pentru a evita erorile, formularul conține explicații clare la fiecare secțiune. Persoanele vizate trebuie să menționeze inclusiv bunurile soțului, soției și ale copiilor aflați în întreținere. Astfel se oferă o imagine completă asupra averii întregii familii, nu doar a titularului funcției.
Rolul și importanța legii în asigurarea transparenței
Legea 115/1996 are un rol central în consolidarea încrederii publice în instituțiile statului. Prin obligația de a face publice informațiile despre avere, se creează un mecanism de control social, unde cetățenii pot verifica dacă un demnitar sau funcționar s-a îmbogățit peste posibilitățile sale declarate.
Transparența este dublată de un sistem de verificare instituțională. Agenția Națională de Integritate (ANI) este autoritatea care verifică veridicitatea și completitudinea datelor din declarațiile de avere. În cazul în care apar neconcordanțe semnificative între averea declarată și veniturile obținute legal, ANI poate sesiza organele judiciare.
Această lege nu este doar un instrument administrativ, ci și o garanție a integrității funcției publice. Ea previne conflictele de interese și favorizarea personală prin controlul atent al bunurilor și veniturilor. În timp, aplicarea consecventă a legii a dus la o cultură mai puternică a responsabilității publice.
Prin publicarea acestor date, România s-a aliniat standardelor europene privind transparența și prevenirea corupției. Deși au existat discuții despre nivelul de detaliu al informațiilor făcute publice, principiul de bază rămâne acela al controlului public legitim.
Procedura de completare și depunere
Completarea declarației de avere se face în format electronic sau pe suport de hârtie, în funcție de cerințele instituției. Termenul general este de 15 iunie al fiecărui an.
Pașii principali:
- Persoana vizată descarcă formularul actualizat de pe site-ul Agenției Naționale de Integritate.
- Se completează toate secțiunile, fără omiterea bunurilor sau veniturilor comune ale familiei.
- Se semnează documentul, asumând răspunderea penală pentru declarațiile false.
- Se transmite instituției angajatoare, care îl înaintează către ANI.
Instituțiile publice au obligația de a publica declarațiile de avere și de interese pe site-ul propriu, în termen de 30 de zile de la primire. Documentele trebuie să rămână disponibile publicului pentru o perioadă de minimum 10 ani.
Legea oferă și un mecanism de corectare: dacă persoana observă o greșeală după depunere, poate transmite o nouă declarație rectificativă. Acest detaliu a fost introdus tocmai pentru a încuraja corectitudinea și actualizarea informațiilor.
Verificarea și sancțiunile aplicabile
Controlul declarațiilor de avere este efectuat de Agenția Națională de Integritate. Procesul este riguros și se bazează pe compararea veniturilor legale cu bunurile declarate.
Dacă există suspiciuni de diferențe nejustificate, ANI poate solicita documente suplimentare și poate începe o investigație. În caz de constatare a unei averi nejustificate, raportul este înaintat instanței competente, care poate dispune confiscarea parțială a bunurilor.
Sancțiunile pot fi:
- Penale, pentru declarații false sau omisiuni intenționate.
- Disciplinare, pentru nerespectarea termenelor de depunere.
- Administrative, cum ar fi pierderea funcției publice sau interdicția de a ocupa alte funcții similare.
În unele cazuri, constatările ANI au dus la anularea mandatelor unor aleși locali sau la sesizarea Parchetului. Legea prevede și dreptul persoanei investigate de a contesta raportul în instanță. Astfel se asigură echilibrul între control și protejarea drepturilor individuale.
Actualizări și modificări legislative
De la adoptarea din 1996, Legea 115 a suferit numeroase modificări, adaptate la noile cerințe de integritate publică și la standardele europene. O schimbare importantă a fost transferul atribuțiilor de verificare de la comisiile parlamentare la Agenția Națională de Integritate, înființată în 2007.
Alte modificări au vizat:
- introducerea declarației de interese, complementară celei de avere;
- detalierea categoriilor de bunuri ce trebuie menționate;
- publicarea online a declarațiilor, accesibilă oricărui cetățean;
- sancționarea expresă a întârzierilor sau omisiunilor.
Aceste ajustări au întărit sistemul de control și au sporit transparența instituțională. Legea rămâne un instrument esențial în efortul de combatere a corupției, fiind una dintre cele mai consultate reglementări în domeniul eticii publice.
Instituțiile publice, la rândul lor, au fost obligate să adopte proceduri interne pentru colectarea, verificarea și publicarea declarațiilor. Tot mai multe autorități folosesc platforme digitale, ceea ce a redus erorile și a simplificat procesul administrativ.
Impactul social și percepția publică
În societatea românească, Legea 115/1996 a devenit sinonimă cu ideea de transparență. Faptul că cetățenii pot accesa online declarațiile de avere a contribuit la creșterea încrederii în instituții, dar și la o mai mare presiune publică asupra celor aflați în funcții.
Totuși, percepția publică a variat în timp. În primii ani de aplicare, mulți funcționari priveau obligația de declarare ca pe o formalitate birocratică. Ulterior, odată cu intensificarea controalelor și apariția unor cazuri sonore, legea a început să fie privită ca un instrument real de responsabilizare.
Societatea civilă și presa folosesc frecvent aceste date pentru analize independente, contribuind la un control public activ. De asemenea, legea a influențat și cultura internă a instituțiilor publice, promovând ideea că integritatea și transparența nu sunt opționale, ci parte din etica profesională.
Legea 115/1996 privind declarațiile de avere este una dintre cele mai solide baze ale transparenței în administrația publică românească. Ea oferă un cadru clar pentru verificarea veniturilor și bunurilor persoanelor aflate în funcții publice, protejând astfel interesul colectiv.
Prin aplicarea consecventă a acestei legi, România a făcut pași importanți spre o cultură a integrității și a responsabilității. Declarațiile de avere nu reprezintă doar un formular administrativ, ci o garanție că funcția publică este exercitată cu onestitate.
Într-o societate democratică, controlul public și legal asupra averilor demnitarilor este o condiție esențială pentru menținerea încrederii cetățenilor în instituțiile statului. Legea 115/1996 continuă să fie un reper al transparenței, iar aplicarea sa corectă rămâne o dovadă de respect față de cei care au încredințat puterea prin vot și față de principiile unei guvernări responsabile.