Dacă ai lucrat legal în România și în alte state ale Uniunii Europene, anii de contribuție nu se pierd și nici nu trebuie transferați într-un singur sistem. Perioadele de asigurare sunt totalizate pentru verificarea dreptului la pensie, iar fiecare stat calculează și plătește separat partea corespunzătoare activității desfășurate pe teritoriul său.
Nu vei primi neapărat toate pensiile în aceeași zi. Vârsta de pensionare, stagiul minim și formula de calcul diferă de la o țară la alta. De aceea, dosarul trebuie pregătit cu mai multe luni înainte. Este important să identifici toate perioadele lucrate, numerele de asigurare și angajatorii, mai ales dacă ai schimbat mai multe state sau ai avut perioade vechi pentru care evidențele nu sunt complete.
Cum se adună anii lucrați în statele UE
Regulile europene permit totalizarea perioadelor de asigurare realizate în România și în celelalte state membre. Sistemul se aplică, în general, și pentru activitatea desfășurată în Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția.
Totalizarea nu înseamnă că România va plăti pensie pentru anii lucrați în Italia, Spania sau Germania. Acești ani sunt folosiți pentru verificarea îndeplinirii condiției de stagiu, iar fiecare țară suportă partea calculată pentru perioadele în care ai fost asigurat acolo.
Să presupunem că ai lucrat 12 ani în România și 23 de ani în Italia. Pentru verificarea stagiului, instituțiile pot lua în calcul întreaga perioadă de 35 de ani. România va calcula pensia pentru cei 12 ani asigurați în sistemul românesc, iar Italia va calcula separat dreptul aferent celor 23 de ani.
Fiecare stat face, după caz, două calcule. Primul este calculul național, realizat numai pe baza perioadelor lucrate în țara respectivă. Al doilea este calculul european proporțional, pentru care se totalizează perioadele din toate statele și se stabilește partea datorată de fiecare țară.
Dacă ambele metode sunt aplicabile, instituția competentă acordă varianta mai avantajoasă. Salariile obținute în străinătate nu se introduc ca și cum ar fi fost salarii românești. Fiecare stat folosește contribuțiile și veniturile înregistrate în propriul sistem.
Pentru perioadele de asigurare mai mici de un an se pot aplica reguli speciale. Unele state nu acordă o pensie separată pentru o perioadă atât de scurtă, însă lunile respective sunt preluate în calculul altui stat. Contribuțiile nu ar trebui considerate pierdute doar pentru că activitatea a durat câteva luni.
Unde depui cererea de pensionare
În mod obișnuit, depui o singură cerere la instituția de pensii din țara în care locuiești, dacă ai fost asigurat și acolo. Instituția respectivă transmite informațiile și documentele către celelalte state în care ai lucrat.
Dacă locuiești în România, cererea se depune la casa teritorială de pensii de care aparții cu domiciliul. Nu este necesar să călătorești în fiecare țară și să deschizi separat câte un dosar, însă trebuie să menționezi toate statele și perioadele lucrate.
Dacă locuiești într-un alt stat UE, depui cererea la instituția locală de asigurări sociale. Aceasta va comunica și cu instituția competentă din România. Dacă nu ai lucrat niciodată în țara în care locuiești, solicitarea poate fi transmisă instituției din statul în care ai lucrat ultima dată.
Procedura poate dura mai mult decât în cazul unei pensii calculate doar în România. Verificarea perioadelor presupune schimburi de date între instituții, corectarea neconcordanțelor și solicitarea unor documente suplimentare. Este recomandat să începi demersurile cu cel puțin șase luni înainte de data la care vrei să te pensionezi.
Pregătește o listă completă care să cuprindă:
- țările în care ai lucrat;
- perioadele exacte de activitate;
- numele și adresele angajatorilor;
- numerele de asigurare socială din fiecare stat;
- perioadele de șomaj, concediu medical sau creștere a copilului;
- eventualele schimbări de nume;
- adresele avute în străinătate.
Dacă ai lucrat în Regatul Unit înainte sau după retragerea acestuia din Uniunea Europeană, situația trebuie verificată separat. Există mecanisme de coordonare care protejează numeroase perioade de contribuție, însă regulile aplicabile depind de momentul activității și de statutul persoanei.
Ce acte sunt necesare pentru dosar
Documentele exacte diferă în funcție de țările implicate și de tipul pensiei solicitate. Casa de pensii poate cere acte suplimentare dacă lipsesc informații din evidențele electronice sau dacă există diferențe între datele declarate și cele confirmate de instituția străină.
În mod obișnuit, dosarul conține:
- cererea de pensionare;
- actul de identitate;
- certificatul de naștere;
- certificatul de căsătorie și actele privind schimbarea numelui;
- carnetul de muncă și adeverințele pentru activitatea din România;
- documente privind perioadele lucrate în străinătate;
- contracte de muncă, fluturași de salariu sau decizii de încetare, dacă sunt disponibile;
- numerele de asigurare socială atribuite în străinătate;
- documentele militare, unde este cazul;
- informațiile contului bancar în care va fi plătită pensia.
Pentru activitatea desfășurată în România înainte de 1 aprilie 2001 sunt importante carnetul de muncă și adeverințele eliberate de foștii angajatori sau de deținătorii legali ai arhivelor. După această dată, perioadele contributive sunt, de regulă, înregistrate electronic, dar este bine să verifici dacă apar corect.
Nu este obligatoriu să deții toate formularele europene înainte de depunerea cererii. Instituțiile de pensii își transmit datele prin sistemele oficiale de cooperare. Documentele păstrate de tine pot însă grăbi identificarea perioadelor și pot ajuta când evidențele sunt incomplete.
Verifică din timp contul personal din sistemul public de pensii și cere confirmarea perioadelor lucrate în străinătate de la instituțiile respective. Dacă lipsesc ani, corectarea situației înainte de pensionare este mai simplă decât rezolvarea neconcordanțelor după emiterea deciziilor.
Când începe plata fiecărei pensii
Fiecare țară aplică propria vârstă legală de pensionare. Dacă îndeplinești condițiile în România la 65 de ani, dar statul în care ai mai lucrat acordă pensia la 67 de ani, partea românească poate începe mai devreme. Pensia din celălalt stat va fi plătită după atingerea vârstei cerute acolo.
Nu presupune că o singură cerere produce automat plata imediată din toate statele. În formular trebuie declarate perioadele din străinătate, iar pentru fiecare țară trebuie verificată data de la care poate fi solicitat dreptul.
Fiecare instituție emite propria decizie. Prin urmare, poți primi mai multe decizii și mai multe plăți lunare, în monede diferite. De regulă, pensiile pot fi virate într-un cont bancar din statul în care locuiești.
După stabilirea pensiei, instituția plătitoare poate solicita periodic un certificat de viață. Documentul confirmă că beneficiarul este în viață și trebuie transmis până la termenul indicat. Netrimiterea lui poate duce la suspendarea temporară a plății.
Impozitarea pensiilor primite din mai multe state se verifică separat. Contează domiciliul fiscal, natura pensiei și convenția pentru evitarea dublei impuneri încheiată între țările implicate.
Cel mai sigur traseu începe cu verificarea vechimii, continuă cu pregătirea documentelor și depunerea cererii cu cel puțin șase luni înainte. Anii lucrați în UE se pot completa pentru deschiderea dreptului, dar fiecare stat plătește doar partea care îi revine. Cu perioadele declarate corect și actele pregătite din timp, poți obține toate drepturile acumulate fără drumuri inutile între țări.
